Prea tîrziu?

A fost nevoie ca Apusul să-şi simtă ameninţată securitatea pentru a redescoperi lumea arabă şi islamul? A fost nevoie ca arabii să aibă sentimentul că zilnic mass-media occidentală difuzează o imagine deformată a identităţii şi lumii lor pentru ca ei să facă efortul de a se prezenta împreună la Frankfurt pe Main? - se întreba, desigur retoric, Naghib Mahfuz, scriitorul egiptean laureat al Nobelului pentru Literatură - 1988, în mesajul său transmis la începutul ediţiei din această toamnă a Salonului Internaţional de Carte. Şi nu cumva ocazia oferită vecinilor noştri din Orientul Apropiat şi Mijlociu de a se înfăţişa în altă lumină decît cea în care-i plasează reflectoarele actualităţii politice şi graba de a generaliza un extrem de complex şi complicat conglomerat de probleme şi de teme conflictuale este tardivă faţă de grozăvia celor deja cele întîmplate?

Ziua de 15 mai 1971 era o zi obişnuită la New York. în exilul său parizian, Ali Ahmad Esber, cel mai cunoscut poet arab contemporan acreditat literar sub pseudonimul Adonis, îşi încheia poemul intitulat O groapă pentru New York: descrierea unei gigantice explozii în inima Manhattanului, a distrugerii oraşului de către "oameni care nu cunosc altă istorie decît cea a focului" şi care "pregătesc cel de-al treilea război mondial". Poemul luI Adonis, tradus în germană în volumul ce-i poartă titlul, apărut la Editura Amman şi lansat în zilele Salonului Internaţional de Carte de la Frankfurt pe Main, nu se rezumă la evocarea devastatorului atentat sau la un periplu imaginar şi real în acelaşi timp între Harlem şi Lincoln Center. Autorul poemului O groapă pentru New York întrevede lumea din care el însuşi provine, istoria arabă, sub înfăţişarea unei "mîrţoage care pusă la jug îşi ară brazda".

Între timp - harta lumii s-a schimbat, incendiul