- Editorial - nr. 212 / 27 Octombrie, 2004 Acesta este subiectul care (abia) la inceputul acestui an a tinut prima pagina a multor publicatii din diaspora, pornind de la un studiu efectuat si prezentat (in extrem de putine exemplare!), inca la sfarsitul anilor '90, ex-presedintelui Constantinescu, studiu ce a stat la baza unui tulburator MEMORIU "Intru apararea romanilor de pretutindeni", cu privire la starea de fapt si de drept a legaturilor statului roman cu persoane si comunitati romanesti din lume. Autor: diplomatul Mugur Vasiliu, aflat la conducerea nou-infiintatului (februarie 1998) subsecretariat de stat pentru romanii de pretutindeni. Asa cum cel mai adesea se intampla, confirmand zicala ca "nu stie barbatul ce stie tot satul", mass-media romaneasca avea sa afle ultima, din alte surse decat cele oficiale, despre existenta Memoriului, despre lipsa de reactie a ex-presedintelui (motivata de apropiatul termen al semnarii Tratatului cu Ucraina) si, in ultima instanta despre... cealalta "jumatate" de Romanie, risipita in patru zari. Si, totusi, primul organism guvernamental insarcinat cu gestionarea relatiilor cu romanii de pretutindeni, si vorbim aici de circa 13 milioane, avea sa fie Consiliul pentru Romanii de pretutindeni - birou ce nu si-a propus, initial, foarte multe, data fiind tocmai lipsa de sustinere de la varf. Sub titlul pe care l-am preluat pentru acest editorial, prestigiosul gazetar din diaspora, Alexandru Draghici, scria, in luna ianuarie a acestui an, in publicatia "Romani din Germania"...: "Adevarati soldati ai lobby-ului romanesc, romanii de aiurea sunt marginalizati sistematic de politicienii de la Bucuresti. Despre romanii de aiurea, romanii din tara nu stiu prea multe lucruri, iar aceasta lacuna nu este altceva decat o consecinta a politicii paguboase dusa de Romania ultimilor 50 de ani. De la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, i