Prin gentileţea unei doamne din Franţa, Maria Luisa Chevalier, pe care am cunoscut-o la începutul lui 1990 în casa pariziană a Floricăi Dimitrescu, de 15 ani citesc lunar "Magazine littéraire". De cînd serviciul cultural de la Ambasada Franţei ne-a sistat abonamentele la presa literară din hexagon, revista asta plus ce îmi mai cumpăr de la noi sau primesc prin bunăvoinţa unor români parizieni (Mircea Iorgulescu şi Alexandru Niculescu) mă ajută să fiu la curent şi să pot informa la rîndul meu despre actualitatea editorială franceză. Sigur, există Internetul şi îl folosesc, dar nu-i acelaşi lucru. Plăcerea cu care citeşti pe îndelete un text sau altul, privind pozele pe hîrtie, faptul că poţi lua revista cu tine în metrou, săli de aşteptare, în bucătărie şi în pat nu se compară cu lecturile înţepenite, de lucru, de pe ecran. Cu textele de pe Internet, relaţia e obligată, restrictivă şi interesată, pe cînd obiectul revistă îţi aparţine şi lectura e de plăcere în primul rînd. E o deosebire ca între zilele lucrătoare şi week-end pentru un elev. Răsfoind colecţia mea de "Magazine..." pot vedea cum s-a modernizat subtil, în pas cu timpul, păstrîndu-şi totuşi personalitatea uşor de recunoscut. începînd cu ultimul număr, 453 din octombrie 2004, am avut iar surpriza unei remodelări, chiar de la titlu, care a primit un articol hotărît: "Le Magazine littéraire". "Parce qu'il a été toujours unique et qu'il tient ŕ rester" - justifică directorul Jean-Louis Hue într-o scrisoare trimisă fiecărui abonat. împrospătarea s-a făcut după consultarea printr-un chestionar a cititorilor de azi şi ţinînd cont de preferinţele şi sugestiile lor, dar fără concesii populiste, căci publicul ţintă e unul cultivat sau dornic să fie. Plebiscitul a demonstrat - scrie domnul Hue în editorial - că principiile fondatoare ale revistei (ce apare din 1966) sînt apreciate, iar structura ei e bună şi tre