În timpul vizionării meciului de fotbal de la Praga dintre echipele României şi Cehiei, Haralampy-mi povesteşte cum că Puiu Iordănescu... Nu e bine! Reiau:

Haralampy-mi povesteşte cum că, până la acest meci, mulţi ani de zile a trăit într-un fel de semiobscuritate în ceea ce priveşte înţelegerea jocului de fotbal. Ba a avut şi destule prejudecăţi în privinţa lui ca strategie, tehnică şi spectacol, ajungând până acolo încât "un-doi"-urile, "trimiterea portarului" după ţigări", sau driblingurile á la Dobrin, Dumitrache, Pelé, Maradona sau Ronaldo, îi provocau o somnolenţă mai eficientă decât o întreagă doză de "diazepam". Ca să nu mai fi amintit de schemele tactice gândite de generalul-antrenor român Iordănescu de care se minuna el însuşi agitându-se pe banca suspinelor încercând, în acelaşi timp, să verifice cu spaimă dacă sărutase toate iconiţele şi cruciuliţele din dotare; aceasta în vreme ce jucătorii, pe teren, metamorfozau totul într-un joc nou şi atât de modern încât erau necesare descâlcelile filozofice ale lui Cornel Dinu de după meci. De altfel, aceasta era ocazia şi modalitatea de a afla atât antrenorul cât şi noi telespectatorii cu ce anume se îndeletniciseră fotbaliştii pe teren timp de 90 de minute plus 3 de prelungire.

Hei, linişte! Cine-a zis ţurcă ?

Aşadar, să(-mi) revin: vizionam meciul Cehia - România împreună cu prietenul Haralampy când, deodată, domnia lui sare în picioare de pe taburet şi mă jigneşte:

-Auzi, bade: megavijănu' ăsta al tău e un... scuză-mă! Cred că ar fi mai bun de incubator...

-Nu pricep, am zis: are sonor, imagine, diagonală, Grădinescu, Enăchescu Iordănescu pupându-şi iconiţele şi Cornel Dinu - ce-i mai lipseşte ?

-Cel puţin o integrată. Tu nu vezi ce fotbal ne arată ?

Avea dreptate. Iată ce înseamna să fii psiholog meseriaş: d