După cum merg lucrurile, pesedeii vor fi măturaţi de pe postul de solist al scenei politice. Personal, nu obosesc să spun că ar fi o mare şansă pentru România ca ei nici să nu intre în Parlamentul viitor. Mi se râde, fireşte, în nas, dar asta nu înseamnă neapărat că eu greşesc. Greşesc cei care-i aleg. Această pegră întinsă peste ţară ne ştrangulează cu fiecare clipă, ţinându-ne departe de civilizaţie şi prosperitate. Turbarea care i-a cuprins în momentul în care Stolojan s-a retras din cursa prezidenţială e absolut de înţeles: bătuta pe loc, politeţea de salon şi grija cu totul ne-la-locul-ei de a nu supăra prea tare Puterea au dăunat Alianţei D.A., pe când Stolojan era port-fanionul ei, mai mult decât campania PSD-ului. Om de onoare, altfel, liderul liberal nici nu prea avea cum s-o dea întoarsă: n-a trecut decât vreun lustru şi ceva de când conducea campania prezidenţială a lui Ion Iliescu.
|ştia ne sunt oamenii - alţii mai buni ori nu avem, ori stau ascunşi în aşteptarea a nu se ştie ce. Oricum, înlocuirea lui Stolojan cu Băsescu a pompat vitalitate în instalaţiile cam blegite ale opoziţiei, aducând-o, în clipa de faţă, în postura de favorită. Programul de guvernare pare cu adevărat serios, fără componentele aventuriste ale unei echipe care vrea doar să se afle în treabă. E vorba, de fapt, de-un exerciţiu de normalitate şi curaj - adică exact ceea ce pesedeii au refuzat cu obstinaţie de când există. Fără promisiuni aberante, fără bacşişuri neruşinate acordate populaţiei (de tot hazul e decizia lui Năstase de-a mări salarul funcţionarilor publici... pentru două luni, adevărat record mondial în materie de prostie politică!), programul alianţei i-a aruncat în ghearele disperării pe mai-marii pesedeilor.
De la bâlbâielile onctuoase ale lui Geoană la deruta pe care Năstase nici măcar nu se forţează s-o mai ascundă, în PSD a
