- Social - nr. 212 / 27 Octombrie, 2004 Ridica-te, Ticule, sa vezi ce jale este in Ierbus! Nu mai este nimic la locul lui, nici chiar arhiva. Multe cladiri s-au darapanat. Mai cu seama cele unde altadata era activitate intensa. Dureros este faptul ca, acolo unde se fabricau tractoare articulate forestiere (Taf-uri), peridocuri pentru autoremorci, astazi sufla vantul. Dar nu numai aici, ci si in fosta cladire unde erau birourile IPL, ca si in cladirea sindicatului forestierilor, toate s-au schimbat. O mare parte din IFET, inclusiv platformele, a fost cumparata de turci si de arabi. Dar arabii, mai smecheri, au revandut partea lor tot turcilor. Nu mai vorbesc de cabanele din munte care au disparut in totalitate, de drumurile forestiere care arata cumplit, de calea ferata din Ierbus, care nu a mai fost curatata de balarii de aproape 15 ani. Un tablou sinistru pe care nu l-ar fi acceptat inginerul Argint Dumitru (Ticu), omul care a condus aceasta societate forestiera ce cuprindea peste 6.000 de muncitori, ingineri si functionari. Ma intreb si acum cum de acest om a putut sa gestioneze 12 fabrici si zeci de parchete, cum de atunci toate produceau la capacitate, iar acum zestrea acestora a fost imprastiata pe unde nu se stie. Dar ceea ce a pus capac la toate este instrainarea arhivei celor peste 6.500 de oameni, 500 dintre acestia nu si-au ridicat chiar nici cartile de munca. Arhiva a fost transportata la Turda si acum oamenii umbla ca bezmeticii dupa adeverintele pentru recalcularea pensiilor. Toti acestia bat drumurile pana la Reghin si de aici la Turda sa mai adune datele pe care le mai gasesc. Oare, Primaria municipiului Reghin nu putea gasi un loc pentru depozitarea arhivei atator mii de oameni? Tocmai de aceea am si intitulat articolul meu "Adio, arhiva. IFET Reghin a murit!". Cu greu am reusit sa dau de urma anilor lucrati la IFET Reghin in calitate de ingi