Ce este, iarăşi, sublim, e că acesată Creaţie, care ar fi fost dictată de către Divinitate, aparţine de fapt Omului, şi că tocmai el, făcut din lut şi din foc stelar, este autorul anonim, în felul în care umilii grămatici medievali, de odinioară, trudind cu zecile de ani la redactarea unei cronici, în cele din urnă îl iscăleau sub ea pe Seniorul locului, ca Autor, cu toate că despre acesta se zicea că nici nu ştie carte... Vorba lui Arghezi:
Cât e Dumnezeu de mare, n-are nici trei clase primare, orişice învăţăcel, ştie mai multe ca el.... Zâmbind în înalturi, Atotştiutorul lăsa să treacă de la Sine...
Orice ar fi, trebuie să recunoaştem că ne aflăm în faţa unui Meşter tăcut, tenace, perfect... Şi că n-ar exista nimic Exterior - Deus sive Natura - Dumnezeu sau Natura, cum spunea Opticianul din Amsterdam, divinitatea fiind firea întreagă, fără alternativă.
*
Limba în care a fost scrisă Biblia este desăvârşită. Ca toate traducerile ei, din ebraică, greacă, latină, din latina vulgata, de pildă ca Vechiul Testament tradus în engleză din aceasta din urmă între 1609-1610 la Nouai, Franţa, de unde versiunea denumită Biblia Douay. Vechea prejudecată catolică, ţinta Reformei, că Sfânta Scriptură nu poate fi transmisă şi bine înţeleasă decît în latină, subzistă şi acum. Deşi Luther, Anglia şi restul Europei, prin marii ei teologi, arătaseră că adevărurile lui Dumnezeu trebuie comunicate tuturor neamurilor în limbile lor naţionale, ceea ce astăzi ni se pare absolut normal. Dar, chiar şi-aşa, naţionalizată, pe drept cuvânt, cu trecerea timpului, limbile în care s-au produs tălmăcirile se învechiră şi ele, devenind greu de urmărit, chiar şi de cărturari temeinici. Nu mai spun ce greu le vine cititorilor de rând ai jurnalisticii populare, ... ai unui EVZ, să spunem, ori populaţiilor băştinaşe din oceanul Pacific.
