Ce mi-a spus fantoma unui chinez mic si filosof

Insuportabile sunt uneori persoanele care ne vor binele.

O persoana, care-mi vrea binele si numai binele, a dorit sa afle ce castig storc din rubrica mea de ziar, in afara de leafa, se-ntelege. Mai precis, omul dorea sa stie:

- De ce nu-ti vezi de treaba, mai crestine, de ce nu scrii si tu despre indragostitii din parcuri inflorate, despre filme de succes, despre jazz, relansare economica, vernisaje? Tocmai tu te tii teapan in ironie, fraiere, dar dusmanii pe care ti-i faci nu stiu sa se razbune ironic, tine seama!

Inainte de a-mi citi reactia pe fata, persoana a oftat si mi-a intors spatele - un spate, ce-i drept admirabil - lasandu-ma sa reflectez la lipsa-mi de simt practic, intr-o tara sufocata de ziaristi si scriitori parveniti.

Ziaristi parveniti... cantatori in struna personalitatilor, rasplatiti apoi cu tronul directoratelor de regii autonome sau cu microfonul purtatorilor de cuvant, prin ministere, primarii si palate prezidentiale...

Ziaristi parveniti, care invart prin aer dezinformarea, cu arta cu care Sergiu Celibidache invartea bagheta-i magica... Sau scriitori cu functii, babane de fictive ce-s...

Probabil ca as fi mediat, in aceasta directie, mult si bine, daca fantoma unui chinez mic si filosof - pe nume Su She - nu si-ar fi oprit filosofia taman in dreptul urechii mele (dac-ar mai trai, Su She ar avea varsta de 1.000 de ani).

Iata ce mi-a spus chinezul milenar, intr-o romana perfecta:

- Cand in sufletul meu se nasc anumite cuvinte incomode, ele sar si vor sa iasa repede pe gura. Daca le dau drumul, ma-ncaier cu ceilalti. Daca le-nghit, ma cert cu propria-mi persoana. De aceea, ca sa pot da in continuare ochii cu mine insumi, prefer sa ma-ncaier cu ceilalti.

Asa o fi. Multe oglinzi ale tarii cu greu se abtin sa