Si cum va spuneam, suna telefonul! "Buna ziua!", "Buna ziua!". Sambata, ziua-n amiaza mare, eu cutreieram prin paduri. "La telefon viitorul presedinte al Romaniei!", zice vocea din telefonul meu mobil. "Asa, si?", intreb eu ca sa tatonez, crezand ca am de-a face cu alde Buzdugan sau Dogaru, care imi pregatesc o farsa asa cum au mai facut-o. Ma suna in fiecare zi sute de oameni, asa ca sunt usor de pacalit, si incercam de asta data sa nu ma mai las pacalit. "Va spuneam, repeta vocea, ca eu voi fi presedintele Romaniei!" Acum, daca tot raspunsesem la telefon, intru in joc si zic: "A, pai de ce n-ati spus de la inceput asa?". "Pai, am zis", ma intrerupe el. "Sunteti omul meu. Ma ocup cu candidatii la Presedintia Romaniei", incerc sa anticipez eu. "De-asta v-am si sunat." Spune omul cum il cheama si ca o sa candideze pentru Cotroceni, dupa care declara: "Acum trebuie sa ma chemati la emisiune!". "Ei, chiar acum? Sunt undeva printr-o padure si nu cred ca as putea sa va bag in direct!". "Dar atunci cand?", intreaba el ca si cand ar trebui sa-i spun o data fixa, ziua, ora si eventual adresa. Atunci, intr-un moment de impolitete care nu ma caracterizeaza, probabil pentru ca era sambata, ii zic si eu cu naduf: "Niciodata!". "Asta nu se poate, domnule Tuca", se aude vocea candidatului nostru ca si cand spusele mele ar fi insemnat respingerea candidaturii de catre Biroul Electoral Central. "Asta nu se poate", repeta intruna, iar eu ma simteam deja vinovat si atunci i-am spus sa ma caute luni. Nici n-am terminat bine de zis cuvantul luni ca a si sarit: "La ce ora?". "Nu conteaza, sunati-ma luni. Oricum, ii spun nervos si suparat pentru ca cedasem asa usor, n-o sa ajungeti niciodata presedintele Romaniei". Atat mi-a trebuit, omul a inceput sa-mi vorbeasca despre calitatile lui extraordinare si a trebuit sa fac pierdut semnalul pentru ca altfel ma convingea si era pac