"Cine e prost in tara asta sa nu ma voteze pe mine, can' le dau totu' pe gratis? Taranii are decat obligatia sa creasca vite si pasari in complexuri, iar orasenii se-ncalzeste pe gratis, ca prin realizarea mea se face economie de motorina". Individul care rosteste aceste vorbe invadeaza sticla televizorului in prime-time, la stirile de sapte seara, filmat in fata "palatului prezidential".
Zice c-a inventat "plugu' care face dintr-un hectar doua" si pe baza asta se considera indreptatit sa devina presedinte.
Altul vrea presedintia doar ca s-o dea Regelui Mihai, iar o doamna in etate, "profesor-doctor-cercetator stiintific principal-contabil principal Posta-organizator-compozitor", se cere pe Dealul Cotrocenilor, pentru ca ar fi singura care poate rezolva "necesitatea stringenta cu privire la colaborarea dintre varste si sexe, referitor la conducere".
Nu lipseste nici "George Carol Hohenzollern Fratimani", care si-a aflat pedigree-ul regal in beciurile politiei si vrea sa-si trimita fratele la Palatul Victoria si nici "medicul si autodidactul in drept" care cere sa fie declarat direct presedinte pentru ca ar fi succesorul legal al lui Ceausescu.
Peste toti, asaltat de camerele televiziunilor, teroristul stropitor cu cerneala, Isaia Faur, ameninta cu noi atacuri-surpriza, fiindca legea-i cere, pentru candidatura, minimum 200.000 de semnaturi. Parca niciodata peisajul electoral n-a semanat atat de bine cu o curte de balamuc.
Nici macar in pionieratul democratiei postdecembriste, in anii frumoasei nebunii politice, cand toti sarmanii tarati ai Epocii de Aur au iesit in public sa-si ia ratia de libertate.
Inghititi, intre timp, de anonimat, acei oameni erau manati in lupta de convingerea ca, strigandu-si crezul pe strada sau in Parlament, intra realmente in jocul construirii viitorului tarii, pentru car
