Autor, pînă acum, al unei cărţi de energice enormităţi despre un filozof român stabilit la Paris. Foarte activ publicist, de bulimică insignifianţă. Îi acorzi, generos, 1 rînd de (mai curînd) amuzată şi amuzantă semnalare a unui semnificativ lapsus calami; îţi răspunde pe 10 pagini de arţăgoasă suprainterpretare - acuzîndu-te de preţiozitate şi pedanterie (lucruri care, în sistemul tău de valori, sînt chiar calităţi, mais passons), convins - printre altele - că este ţinta unei campanii de denigrare sistematice, al cărei mercenar eşti tu. Dar nu este; este doar un epifenomen. Ce "campanie" s-ar lupta cu un epifenomen? Unii scriu aşa cum respiră; dl Dragobete Retropopescu
scrie aşa cum doarme - sau tuşeşte. Ca "scriitor", este de-a dreptul somnoros. Sau tuberculos. Numai că (vai!) orice construcţie savant-elefantiazică, orice studiu ambiţios şi săţios, orice Bildungsroman visceral, torenţial şi fluvial trebuie să se încline, ruşinat, în faţa unui termen impropriu sau a unei virgule prost plasate. W.H. Auden spunea că scrisul neglijent sau confuz este simptomul unei gîndiri neglijente sau confuze şi că, atunci cînd îţi dai drumul aşa, nimeni nu mai este în siguranţă... Iată, zic eu, un lucru pe care şi un psihanalist de ocazie ar trebui să-l înţeleagă - iar după ce, hopefully, l-ar înţelege, să-i dea de gîndit. (Preferabil, fără a-l mai şi scrie.) Alex. Leo ŞERBAN
Autor, pînă acum, al unei cărţi de energice enormităţi despre un filozof român stabilit la Paris. Foarte activ publicist, de bulimică insignifianţă. Îi acorzi, generos, 1 rînd de (mai curînd) amuzată şi amuzantă semnalare a unui semnificativ lapsus calami; îţi răspunde pe 10 pagini de arţăgoasă suprainterpretare - acuzîndu-te de preţiozitate şi pedanterie (lucruri care, în sistemul tău de valori, sînt chiar calităţi, mais passons), convins - printre altele - că este ţinta unei campanii de d
