"V-ar plăcea să mergeţi în vacanţă într-un loc cu privelişti din altă lume, unde să vă simţiţi euforic şi imponderabil? O călătorie pe orbită ar putea fi soluţia - asta dacă puteţi scoate din buzunar cîteva milioane de dolari, pentru bilet." Aşa sună reclama dintr-o pagină de pe Internet referitoare la turismul spaţial. Deja, se pare, călătoriile în spaţiu nu mai sînt de domeniul SF-ului, ci au intrat în circuitul comercial de lux (decolarea de pe o platformă a Agenţiei Spaţiale Ruse, la bordul unei navete spaţiale Soyuz, costă 20.000 de dolari). De fapt, primii doi turişti spaţiali au făcut excursii, de 10 zile, pe Staţia Spaţială Internaţională. Din România încă nu a plecat nimeni. Dar sînt deja destui dintre conaţionalii noştri care şi-au achiziţionat pămînt pe lună, la un preţ mult mai mic: cu 49,99 de euro îţi poţi cumpăra o parcelă de 70 ha, ne explică Andi Drăgan , reprezentantul Ambasadei Lunare în România. Existenţa unei asemenea instituţii nu înseamnă, din păcate, că s-a descoperit o populaţie de omuleţi lunari, şi nici că Luna a fost colonizată de pămînteni. Ci pur şi simplu că un întreprinzător, evident, tot american, a avut o idee isteaţă. Şi că, în cele din urmă, aceasta a ajuns şi în România. Povestea romanţată a lui Dennis Hope (căci acesta este numele americanului) este următoarea: într-o seară, prin 1980, mergînd el cu maşina pe întinsele drumuri americane, iată că vede în oglinda retrovizoare luna, şi-şi spune: "Ce-ar fi să...?" Desigur, să devină stăpîn al lunii, de fapt al întregului sistem solar, cu excepţia Soarelui şi a Pămîntului. Americanul Dennis - ne povesteşte românul Andi - a măcinat el ce-a măcinat chestia asta, pînă cînd a conceput o Constituţie lunară,

asemănătoare cu cea americană, şi a dat fuga la San Francisco, la o instituţie asemănătoare Oficiului de cadastru de la noi, ca să-şi înregistreze noile proprietăţi astrale.