Între noi, profesori şi paznici Emoţionantă replica Între noi francofilii, din nr. 33/2004 al Dilemei vechi , cu care mă onorează intelectualul Alexandru Călinescu, profesor universitar, pe mine, "tînărul intelectual ce se mulţumeşte cu o slujbă de paznic de noapte la Paris"... Mă emoţionează, în primul rînd, uimirea dlui profesor: ar fi trebuit oare să mă mulţumesc cu o slujbă de universitar? În al doilea rînd, mă emoţionează eticheta care mi se pune: "tînărul are evidente simpatii de stînga şi bănuiesc că e cititor de Le Monde şi Libération ". Pe scurt (ori pe şleau), aş fi un gauchiste, şi asta îl alertează pe adeptul dreptei (fără ghilimele), care - puţin panicat, şi nu mai puţin patetic - începe şi pînă la capăt o tot ţine cu apologia reformelor dreptei franceze: 1) mijloace contracepţionale; 2) legalizarea avortului; 3) campania "prezervativul de un franc" etc., încheind memorabil: "Şi altele multe... Nu-i aşa că-ţi vine să crezi că toate astea le-a făcut stînga infinit generoasă?". Dacă - dincolo de sarcasmul scontat şi de retorică - întrebarea m-ar putea viza, aş răspunde (cu inima uşoară) că nu, nicidecum nu aş fi crezut că stînga a avut neapărat iniţiativa acestor reforme, ce-i drept, "progresiste" (de ce ghilimelele, profesore?). (Dimpotrivă, mărturisesc fără jenă, am fost eu însumi unul din milioanele de profitori ai "prezervativului de un franc"...) Nu, dle profesor, se pare că nu-i de ajuns să intri într-un bar din Marais, într-o sîmbătă de septembrie (Le Marais, cartierul parizian în care am lucrat ca paznic de noapte un deceniu!), şi să notezi cu sfinţenie într-un carneţel (fie el şi de universitar) tot ce-ţi spune un barman-patron (sau viceversa), ca să testezi pulsul vieţii franceze! Nu ajunge să asculţi jelania sus-numitului, care spune că de cînd a venit Jospin "cu legea celor 35 de ore pe săptămînă, Franţa a devenit ţara unde nimeni nu mai