Miercuri noaptea a fost cutremur. Mii de oameni s-au speriat, au incercat sa sune la Salvare, sa-si sune rudele si s-au repezit sa iasa din blocuri. La Gradina Zoologica din Bucuresti, elefantii, lupii si vulpile, intr-o stare de agitatie extrema, au inceput sa urle si sa se invarta prin custi. In timp ce li se zgaltaiau lustrele, multi si-au reamintit de seismul catastrofal din 4 martie 1977.
Atunci au murit 1.578 de persoane, alte mii au fost ranite, iar pagubele au trecut de 2 miliarde de dolari. Acum n-a murit nimeni, iar pagubele au constat in niste ziduri crapate. Dar, imediat, pe ecranele televizoarelor, a inceput sa se invarta o menajerie intreaga de ministri, prefecti, primari si tot soiul de specialisti care au analizat fenomenul.
Calarind valul de panica al cetatenilor precum niste surferi de top, toti s-au grabit sa spuna ce ar trebui sa facem ca sa limitam efectele unui viitor cutremur puternic. Si, din pacate, sunt foarte multe de facut.
In Romania, in cazul unui seism major, doua categorii de cladiri sunt cele mai amenintate: cele vechi, construite inainte de 1940 si subrezite deja de mai multe cutremure, si, paradoxal, unele constructii noi, inaltate dupa 1990. Identificarea bombelor imobiliare vechi nu e o problema.
De exemplu, in Bucuresti au fost fisate deja o suta si ceva de cladiri vechi cu "caracteristici de o vulnerabilitate extrema". Acum cativa ani, autoritatile au pus cate o bulina rosie pe cladirile respective. Apoi, au anuntat mai multe facilitati fiscale pentru proprietarii care vor sa inceapa consolidarile, de genul proiectelor de lucrare acordate gratuit si al creditelor fara dobanda.
Masurile erau perfect justificate, pentru ca, in cazul unui seism, nu sunt in pericol numai locatarii respectivi, ci si cei de pe strada care se pomenesc cu caramizile in cap. Dar, in timp, efecte
