Despre Austria se spune ca este mai germanica decat Germania. Strazile sunt mai curate, oamenii mai ordonati, mai organizati, totul este plictisitor de previzibil. Asa se spune, dar, aflat in trecere prin Viena, am descoperit si cateva exceptii de la regula deloc germanice. Ba chiar de-a dreptul balcanice. Soferul vesel cu plete si ochelari cu lentile rotunde care m-a condus la hotel nu aducea deloc cu austriacul tipic, imbufnat si lipsit de imaginatie pe care l-am vazut eu prin filme. Dimpotriva, nu i-a stat gura deloc: aici e aia, acolo e ailalta, asta e strada centrala Ringstrasse, aia e Opera, stiti, presedintele nostru a murit acum cateva saptamani, dar a venit altul in loc si, stiti, parerea mea e ca... pssstt! (cu degetul la gura)... asta de-acum e mai bun! Ok, imi zic, inceputul e promitator. Ajung la hotel, imi las bagajul si ies la plimbare hotarat sa iau orasul la picior ca sa ma lamuresc cum e cu cliseele. Tocmai ma gandeam ca oamenii astia sunt atat de politicosi incat nici macar nu claxoneaza, cand ceva ma face sa ma opresc brusc. Galagie, tipete. Pe marginea strazii, doua masini parcate foarte aproape una de alta. Protagonistii scandalului, o respectabila doamna la vreo 50 de ani si un domn "in floarea varstei", pe la vreo 60. Au tipat putin unul la altul (din pacate detalii picante nu am, pentru ca se tiganeau pe nemteste; tot ce-am inteles a fost un "zehn zentimeter" printre dinti, adica probabil distanta la care el si-a parcat masina fata de ea) dupa care doamna si-a facut vant si a plecat foarte demna, bazandu-se probabil pe adevarul zicalei universale "cel mai destept cedeaza". Oricum, eu m-am simtit foarte bine (normal, era aproape ca acasa), imaginandu-mi pentru o clipa ca ma aflu pe celebra strada vieneza "Gigibecalistrasse". si-am plecat mai departe. Dupa colt, ma asteapta Catedrala Sfantul Stefan, construita prin secolul al XV-lea, care merit