lui Andrei Gorzo [Filmul ăsta - The Chronicles of Riddick - a avut cronici dezastruoase peste tot şi mai toată lumea "subţire" - inclusiv critica noastră - a ieşit de la el strîmbînd din nas şi declarîndu-l o idioţenie totală. De unde şi nevoia de a scrie aceste rînduri.] * pentru că e continuarea unui film devenit deja cult - horror-ul cu buget mic Pitch Black care a făcut din Vin Diesel o vedetă (şi din regizorul David Twohy un nume de urmărit); * evident, Vin D.: în epoca în care Schwarzie e guvernator, Stallone s-a prostit definitiv, iar Van Damme nu mai face şpagatul, e singura variantă de (anti)erou de acţiune acceptabilă; pentru că nu are ochii goi şi inexpresivi, pentru că are o doză (absentă la predecesorii săi, cel puţin în producţiile de gen) de detaşare, autoironie - ba chiar deriziune pe alocuri, ceea ce nu-i scade din conştiinţa propriei valori - care sînt chiar întruparea cool-ului. Şi mai ales pentru că e anti -; * pentru decorurile metalice, apăsătoare, claustrante, imense - vizibil inspirate de H.R. Giger; * pentru că negativii se numesc Necromongers ,

adică "necro-" + "monger" - care ne poate duce cu gîndul la corcituri, dar înseamnă dealer - cu alte cuvinte, distribuitori de moarte; şi nu întîmplător, căci exact asta fac, transformînd în alţii asemeni lor (sau ucigînd) toate populaţiile întîlnite şi cucerite şi lăsînd în urmă planete aride, gri, dominate de uriaşe statui din piatră; * pentru că în acest moment al unui "cine nu-i cu noi e împotriva noastră" generalizat, simbolistica şi semnificaţia politică a unor asemenea creaturi e extrem de clară; mai ales că al lor crez, simplu şi formatant, începe cu "o singură credinţă" (à bon entendeur, salut! ); * şi tot într-un astfel de moment era nevoie de un erou (fără voie) care nu crede în nimic şi nu luptă pentru nici o cauză (salvarea Universului, de exemplu), ci vrea doar să fie lăsat î