"Lutte contre le pouvoir, lutte pour le faire apparaître et
l'entamer là où il est le plus invisible et le plus insidieux ."
Michel Foucault Falsa realitate a reality show-ului devine tot mai evidentă pe măsură ce respectivul concept media întinde o uniformă mentală supra-naţională. Interzicînd, practic, desluşirea minimului specific, variantele unei asemenea formule de divertisment nu se deosebesc între ele prin nimic sau, la limită, doar prin charisma sau tipul somatic al neamţului, americanului sau francezului. Că vorbim de Il grande fratello, Big Brother, Isola dei famosi sau Quinta das celebridades, într-o limbă sau alta, cam tot una e, reţeta e aceeaşi. Media-personaje căutînd confirmarea, altele obsedate de spălarea propriei imagini sau, după caz, anonimi în aşteptarea exploziei de popularitate sînt grupaţi într-un spaţiu circumscris, sub obiectivul camerelor de luat vederi şi puşi să... trăiască, ba, mai nou, să supravieţuiască... Frecuşul dintre ei, eşalonat în episoade, devine spectacol (şi surogat existenţial) pentru publicul chemat să interactiveze, votînd voyeurist. Totul, pe principiul: mă văd / mă uit la TV, ergo sum. Acum cîţiva ani, cînd Il grande fratello debuta în Italia, faptul că doi dintre participanţi făcuseră după cîteva zile de coabitare dragoste în timp real, ignorînd "ochiul magic" la pîndă, generase o controversă pe cît de aprinsă, pe atît de confuză. Nu era clar dacă aspectul era criticat sau apreciat. Dacă el dovedea reuşita noului program sau lipsă de gust. Dacă era vorba de o direcţie firească sau de un derapaj. O asemenea dezbatere e însă nerelevantă, în condiţiile în care sintagma reality show implică o contradicţie în termeni (spontan vs. regizat) care nu permite nici situarea clară a formulei, nici desluşirea veritabilului ei obiectiv (artistic? psihologic? informativ? educativ? distractiv?). Suficient de limpede
