Ca şi recitatorii de Eminescu, administratorii de bloc ori numărătorii de ouă, candidaţii la titlul de scriitor sînt de multe feluri. În limita de 2000 de semne a acestui spaţiu, voi schiţa cîteva tipuri care mi-au părut mai amuzante. Tipul Dă, bă, şi tu o vodcă. Nu poate scrie sub 2ä alcool în limfă. De fapt, nici nu scrie, stă veşnic la cîrciuma breslei, la sau sub o masă, în funcţie de consistenţa perfuziei şi de numărul de portofele care au donat suta de tărie. A publicat ceva acum 60 de ani şi mai are acasă şerveţele cam de-un volum. Nutreşte invidie amestecată cu respect pentru cei care sînt încă activi şi mai publică. Vine la lansările de carte la care se dă un foetaj cu ciuperci şi un Frutti Fresh. Tipul Păpuşă, nu vrei un autograf? Tînăr, şmecher, oportunist, sigur pe el şi arogant, dar cu instinct de conservare perfect. Lucrează momentan în domeniul vînzării de prezervative, are, eventual, Matiz inscripţionat cu Durex, dar se pune bine cu toţi cei care ar putea să-l ajute. Mai varsă o lacrimă bine simţită la o înmormîntare, mai cară sacoşa unei verişoare de redactor cultural, mai trece strada o divorţată cu bani, mai scoate plodul unei directoare de editură la o acadea. Are mereu la el măcar 15 bucăţi din ultimul volum şi împarte autografe nesolicitate femeilor mişto şi greilor culturii. Tipul Vă... biiip... pe toţi. Tînăr sau vîrstnic, nu contează. Contează doar frustrarea şi complexele. Urăşte şi îmbăloşează cu venin tot ce mişcă, fără excepţie. Pe unii fiindcă-s mai tineri, mai musculoşi şi cu trecere la gagici, pe alţii fiindcă-s mai cunoscuţi şi publică la edituri mai mari, pe alţii fiindcă au cardul mai forţos şi telefon mobil care ştie să facă poze. E agresiv, scuipă pe toată lumea şi sfîrşeşte invariabil prin a pierde orice sprijin din partea oricui. Tipul Sînt frumoasă, nu doriţi să mă răsfoiţi? E mereu pe urmele criticilor de sex tare şi ur