La mijlocul lunii octombrie, zongora maramureseana a rasunat la Seul. Trupa Teatrului de Stat din Oradea a prezentat in Coreea de Sud spectacolul Electra, dupa Sofocle si Euripide, in regia lui Mihai La mijlocul lunii octombrie, zongora maramureseana a rasunat la Seul. Trupa Teatrului de Stat din Oradea a prezentat in Coreea de Sud spectacolul Electra, dupa Sofocle si Euripide, in regia lui Mihai Maniutiu, cu Mariana Presecan si Marian Ralea in rolurile principale si cu participarea Grupului Iza din Maramures. Publicul coreean a primit Electra cu un entuziasm intru totul comparabil cu cel al romanilor care l-au aplaudat, cateva zile mai tarziu, la Bucuresti, in deschiderea Festivalului National de Teatru. Despre ceea ce-i uneste pe coreeni si romani, pe filiera teatrala, am stat de vorba cu regizorul Mihai Maniutiu.
- Ati stat numai cateva zile la Seul, ar fi dificil sa vorbim despre diferentele dintre cultura noastra si cea coreeana, dar ati reusit, probabil, sa va dati seama, din reactiile spectatorilor, daca ei au un alt simt al tragicului decat romanii. Cum au primit Electra?
- Cred ca sunt foarte multe lucruri care ne unesc. Ei au trait printr-o mare pustiire, razboiul, pe care o vezi din felul in care au reusit sa reconstruiasca orasul Seul, cu o forta uriasa. Numai intr-un oras complet distrus poti face bulevarde cu zece benzi. Unde, in Bucuresti, s-ar putea face asa ceva? Ei au trecut printr-o mare devastare, dar si-au revenit senzational, au reconstruit - nu vorbesc despre toata Coreea, ci doar despre Seul, din care am vazut putin - au facut un megalopolis in care traiesc aproximativ 15 milioane de oameni. Interesant e faptul ca acestia s-au concentrat in oras avand o cultura anterioara traditionala. Prin urmare, suntem foarte aproape unii de altii. Si noi am trecut printr-o pustiire - comunismul - care, prin lungime, a avut o intensitate cumpl
