La drept vorbind, nici nu stiu cu care sa incep.
Si totusi - sa incep cu premiera, una mult asteptata, fiind vorba despre o piesa care a facut valuri in lumea teatrala romaneasca inca din clipa primei reprezentatii de prin anii 40-41. Este vorba despre Capul de ratoi, scrisa de George Ciprian - pe numele sau adevarat Gheorghe Constantinescu (1883-1968). Actor ca formatie, provenit dintr-o familie de oameni sarmani, coleg de scoala cu marele actor Gh. Storin si cu acel genial, unic in felul lui, scriitor Urmuz, el a starnit rumoare inca de la premiera primei sale piese - Omul cu martoaga, care face o cariera remarcabila, fiind jucata, decenii de-a randul, in mai multe teatre ale tarii.
Cat priveste Capul de ratoi, piesa este o vivisectie sociala, efectuata de un autor inzestrat cu un brici necrutator, cu care diseca tarele societatii burgheze, atat de evidente si azi, in vremea binecunoscutei noastre tranzitii. Prin anii 60, piesa a cunoscut o punere in scena de-a dreptul antologica. Ea s-a jucat in vremea cand la directia Teatrului de Comedie se afla Radu Beligan, marele actor care a figurat in fruntea distributiei, "secondat" fiind de "viitorimea" de aur a teatrului romanesc: Mircea Albulescu, Dinica, Moraru, Vasilica Tastaman.
Cu un astfel de precedent, cu atat mai curajos ne apare demersul Teatrului "Nottara", respectiv al tanarului si foarte talentatului regizor Razvan Dinca, care, ajutat de o distributie excelenta - Emil Hossu, George Alexandru, Cristian Sofron, Ion Haiduc, Valeriu Preda, Victoria Cocias, Petrica Popa, Lucian Ghimisi, Sorin Cocis, Gabriel Rauta -, ca si de un decor ingenios (Lia Dogaru) si de o muzica evocatoare (George Marcu), a izbutit sa realizeze cu claritate mesajul - atat de contemporan - al piesei: fuga de realitate este imposibila intr-o societate bazata pe minciuna si ipocrizie. Iluziile devin dogma si se razbuna.
