Indianul Koose Muniswamy Veerapen a trait cu convingerea ca viata lui e un roman. Ultimii 20 de ani i-a trait chiar ca in film. A si murit ca in film. Evident, un film de plang si pietrele, gen Avaramu sau Articolul 420. Despre moartea lui au scris toate ziarele indiene si au relatat toate marile agentii de presa. Pe buna dreptate. De doua decenii, era omul cel mai cautat de politie din India.
Toate relatarile au fost insotite de fotografii: barbat bine, la 60 de ani, imbracat in uniforma de camuflaj. Semn distinctiv, o mustata uriasa, semn de barbatie si de putere in partea locului. Normal. Facea legea si faradelegea pe un teritoriu de vreo 7000 de kilometri patrati, cu o jungla impenetrabila ce-i servea de ascunzis. Temut de politie, era iubit de oamenii locului. Ce-i drept, ii omora cu mana lui pe cei banuiti ca l-ar da pe mana poterei. Crud, dar si bun. Se zicea ca ii jefuieste pe bogati si da saracilor. Un fel de Robin Hood.
Provenit dintr-o familie saraca, s-a afirmat de mic ca traficant de fildes si lemn de santal. Ar fi impuscat cu mana lui doua mii de elefanti, primul pe cand avea 14 ani. Aceste afaceri i-au adus milioane de dolari. Autoritatile au inceput sa se intereseze de el dupa omorarea unui padurar, primul dintr-o serie de 120 de politisti si padurari asasinati cu sange rece. S-a bucurat de un impact mediatic enorm cand a rapit un star de cinema. In schimbul vietii si libertatii lui a cerut o suma uriasa. Oferta a fost respinsa, insa starul a fost eliberat nevatamat. Un noroc pe care nu l-a avut un politician rapit, facut bucatele si risipit prin jungla. Avea o slabiciune pentru filme. Socotea ca viata unui star de cinema e mai pretioasa decat a unui politician. Pe buna dreptate.
Dupa o evadare ca in filme, le-a propus autoritatilor sa se predea. Prima oara, padurarul trimis sa negocieze i s-a parut suspect si l-a decapitat. A ce
