S periaţi de victoria lui Bush şi mai ales de dimensiunile ei, americanii lui Kerry emigrează în Canada, aflăm de la BBC. Unul n-a mai avut răbdare să-şi cumpere bilet de avion şi aflînd rezultatele s-a sinucis. Oameni care au luat în serios titlurile ziarelor despre alegerea celui mai puternic om din lume, persoane identificate cu campania anti-Bush pînă la momentul cînd au simţit-o ca pe o ameninţare personală, dezvoltă atitudini aberante, simetrice cu formele de delir psihopatic al partizanilor preşedintelui reales. "Dacă Bush cîştigă", prezicea o scriitoare americană, Barbara Probst Solomon, "în Statele Unite e posibilă instalarea fascismului." Primejdia fascistă a fost una din temele recurente ale mesajelor pe Internet. "Fascismul este o formă de comportament politic marcat de preocuparea obsesivă pentru declinul comunităţii, umilire, victimizare şi, prin compensare, întreţine cultul unităţii, al energiei şi al purităţii. Fascismul recrutează elitele, dar nu este produsul lor, ci al excitaţiei populare isterice", scrie Robert Paxton, unul dintre specialiştii în domeniu. E imposibil de identificat discursul echipei Bush cu asemenea idealuri şi cu stimularea unor asemenea comportamente. Nu e mai puţin adevărat că această victorie a dat cîştig de cauză unei majorităţi mai curînd bigote decît religioase, celor care cred că succesul vine din propria lor putere de a şi-l construi, nu din ajutorul

statului: ajutorarea săracilor creează lene şi disoluţie spirituală, îndepărtarea de Dumnezeu. Intervenţia în Irak presupune misonarismul acestor valori şi afirmarea unei puteri, trădate mereu de aliaţi nesinceri, care nu are a conta decît pe sine însăşi, pentru a-şi asigura liniştea şi prosperitatea. Aceasta ar fi baza populară pentru unilateralismul şi voluntarismul politicii externe a SUA din ultima perioadă, politică practicată cu mult înainte de susţinerea obţi