5 interpreţi în 5 intervenţii Am discutat cu cîţiva interpreţi ai mai multor genuri de muzici populare, aparţinînd atît folclorului în sensul său tradiţional, cît şi mai nou-împămîntenitului folclor urban. Excluzînd categoric orice încercare de comparaţie între genuri sau ierarhizare a cîntăreţilor sau a muzicii lor, am abordat cîteva teme comune: cum îşi definesc muzica; ce motivaţie au avut să aleagă un gen şi nu altul; cum îşi compun muzica; ce cuprinde lirica lor; opinia lor despre alte genuri muzicale, să le spunem înrudite; cum privesc ei evoluţia muzicii pe care o cîntă în perioada de dinainte şi de după '89; cu ce ochi văd amestecul televiziunii şi al mass-media în general; cine le e publicul; la ce se va ajunge în viitor. (I. P.)

Sofia VICOVEANCA Definiţie. Sufletul omului din sat, robul pămîntului, care ne asigură şi nouă pîinea noastră de la oraş pe masă. Pentru el doina este ca o rugăciune sfîntă. El improvizează şi la bucurie şi la necaz. Sigur că şi muzica populară, între timp, se transformă. Au apărut şi televiziunea şi radioul şi instrumente străine nouă. Dar, totuşi, se păstrează încă obiceiurile locului. Cîntecele. Nu mi le compun, mi le culeg. Vin dintr-o zonă folclorică foarte bogată, unde încă obiceiurile şi tradiţiile sînt la ele acasă. Nu intru cu creionul în text. Îmi permit doar să completez sau să înlătur ceea ce nu se poate prezenta în faţa publicului. Nu intervin în linia melodică, pentru că altfel nu ar fi cîntec popular. Trebuie să-ţi alegi repertoriul după ceea ce ţi se potriveşte. Costumul. Fiecare face cum îl taie capul. Nu vreau să dau lecţii. Eu, una, păstrez obiceiurile locului. Prin felul cum mă îmbrac aduc un omagiu bunicilor noastre, care s-au aplecat cu atîta iubire peste pînză, au cusut şi mărgeluţe... Să respectăm tradiţia şi ceea ce au făcut bunicii noştri. Că dacă e să călcăm totul în picioare, ne călcăm şi sufl