Povesti basarabene
Neamul de peste ape
Tusa Stefana are casa pe un deal. De-acolo, poate sa vada printre salcami iazurile cu pesti lucitori, intinse ca niste margele in lunca Prutului. Cand e vreme buna afara, cand si-a ispravit treburile prin gospodarie, duminica si-n alte sarbatori, tusa Stefana iese la poarta si se aseaza pe bancuta de lemn ce are picioarele ingropate in lutul galbui. Atunci, in clipele acelea, se poate gandi la multe, dar cel mai mult ii place sa se gandeasca la neamul ei venit de dincolo de ape, in urma turmelor de oi, de pe langa Sibiu, si ajuns aici, in sudul Basarabiei, aproape de locul in care se varsa Prutul in Dunare. "Stefania Ivanovna imi zice", isi incepe ea povestea, "si m-am nascut la Craciunu din 1923, adeca de 24 decemvre, iaca-asa. Butu (bunicul) nostru, Toma, se tragea de dincolo de Prut, din Romania. Toma Gherman il chema si-am sa va povestesc cum a ajuns el aici, la noi, in Giurgiulesti. Zicea ca a fost luat la razboi cu taru, au fost luati multi atuncea, toti tinerii. Nu stiu sa va spun cand au fost luptele alea, or fi fost pe la o mie opt sute, ori mai tarziu, nu stiu bine. Numai ca Butu a bagat de seama, cand a trecut spre Dunare, ce lunci bune de oi sunt pe-aici si, cand s-a ispravit razboiu, si-a luat oile de-acolo, de-acasa din Romania, si-a venit cu ele aici, in sat. Au mai venit si altii, unii nici macar nu s-au mai intors din razboi acolo, la casele lor din munti. Si Butu-so lu alde Petrica, Ion Mocanu, se tragea tot din Ardeal. Erau tineri pe-atunci si si-au gasit aici fete bune, s-au insurat si n-au mai plecat. Oamenii de pe aici le zaceau "ungureni" ori "austrieci", da ei erau romani, romani buni. Butu Gherman si-a luat nevasta de-aici, din sat, pe tata Marita, Marita Cosarita ii zicea, si dupa ce s-au luat, n-a mai plecat de aici. Un sa plece? Pe Bata (bunica) Marita n-am apucat-o, o murit can