Interviu cu regizorul Mihai Maniutiu, personalitate marcanta a teatrului romanesc, creator al altor mari spectacole precum Richard III, Omor in catedrala, Caligula.
- Ceea ce face un eveniment din spectacolul pus in scena de dvs., cu actorii teatrului din Oradea este originalitatea viziunii regizorale. Printre personajele tragediei grecesti, pe scena apare si grupul folcloric Iza din Maramures, care cu cateva cetere, o zongora si o doba dau spectacolului atmosfera si dramatism. De ce ati alaturat unei tragedii grecesti muzica unui grup folcloric din Maramures?
- Eu merg deseori in Maramures, acesta este un loc care imi vorbeste. Acolo auzi voci ale pamantului, ale stramosilor, te intalnesti cu un sentiment de vechime si, uneori ai sansa sa te intalnesti cu tine insuti, asa cum n-ai fi banuit vreodata. Alteori, iti vine sa incepi sa te faci fotograf, ca sa vezi in detaliu minunile din jurul tau. Maramuresul este un loc miraculos si, odata, cand am fost, am auzit vocile vechii Elade, vocile tragediei grecesti. Sunt ardelean, nascut la Cluj, dar ma simt foarte atras de solara Elada, ma simt foarte mediteranean. Aceste voci pe care le-am auzit intr-un chip incontrolabil si absolut irational, m-au facut sa abordez astfel textele antice ale lui Sofocle si Euripide. Prin urmare, nu m-am pregatit pentru spectacol, ci el a venit la mine in felul acesta. Cei din grupul Iza, familia lui Ioan Pop din Hoteni, imi sunt prieteni, cu ei am mai facut un spectacol in Cluj, cu destul de mare succes la public. Intitulat Nunta, pe teme din Geneza, e un fel de teatru popular, in care taranii isi povestesc radacinile, in maniera lor. Dupa acest spectacol, m-am dus de mai multe ori la ei, in Maramures. Ei stiu ca ii pretuiesc, si pentru ca sentimentul e reciproc, imi canta de drag, cand ii apuca, asa. Muzica lor e dintr-o zona arhaic rituala, care nu mi s-a parut deloc stra
