o experienţă comunitară la Valparaíso Şcoala. Arhitectul chilian Alberto Cruz (n. 1917) şi poetul argentinian Godofredo Iommi (1917-2001) sînt ctitorii unui alt fel de învăţămînt (să-i spunem de arhitectură). De 52 de ani, Universitatea Pontificală Catolică din Valparaíso formează generaţii de arhitecţi crescuţi şi educaţi într-un spirit diferit de cel european sau nord-american. S-ar putea numi învăţămînt alternativ, dacă nu ar apărea pericolul etichetării drept superficial. S-ar putea numi învăţămînt experimental, dacă nu ar plana suspiciunea unor interminabile şi haotice schimbări. S-ar putea numi utopie socială, dacă nu ar avea rezultate şi forme dintre cele mai concrete. În 1952, un grup de tineri arhitecţi chilieni, în frunte cu Alberto Cruz şi Godofredo Iommi, se mută din capitala Santiago în orăşelul Viña del Mar şi încep să lucreze la Şcoala de Arhitectură din cadrul Univerităţii Catolice din Valparaíso. Principiile după care se conduc reformează radical învăţămîntul, practicat în mod obişnuit în celelalte şcoli: arhitectura şi poezia se nasc din aceeaşi sursă; artele şi ştiinţele sînt parte integrantă în procesul de formare a arhitecturii; comunitatea şi comunicarea sînt condiţiile de bază în desfăşurarea procesului de învăţămînt; cercetarea şi practica cooperează continuu, avînd rezultate concrete. Grupul stabileşte contacte active cu artişti plastici (Claudio Girola, Tomás Maldonado), filozofi (François Fedier, Jorge Eduardo Rivera), oameni de ştiinţă (Mario Góngora, Juan de Dios Vial Correa), care visează şi construiesc împreună o viziune asupra vieţii şi culturii latino-americane fundamentată în mit şi poezie. Leitmotivul acestei priviri asupra lumii îl constituie ideea de coerenţă între artă şi viaţă, care trebuie să se manifeste prin continuitatea dintre cuvînt şi faptă, dintre formare şi informare, dintre educaţie şi profesie. Călătoria. Inves