" Un Caragiale autentic? Nu stiu ce inseamna autentic, stiu doar ce inseamna un spectacol bun sau foarte bun"
- Lucrati, pentru a patra oara, sub indrumarea regizorului rus Iuri Kordonski. De data asta nu mai sunt piese straine, ci un text clasic romanesc: Conu Leonida fata cu reactiunea. Cat de autentic este acest Caragiale, in viziunea unui artist strain?
- Nu stiu ce inseamna "autentic Caragiale", stiu doar ce inseamna un spectacol bun si foarte bun in viziunea unui talent autentic. Si Iuri Kordonski e un asemenea talent autentic, care-si imprima propria viziune asupra operei dramatice, asa cum au facut Ciulei si Pintilie, in regia carora am mai jucat personaje de-ale Conului Iancu - in O scrisoare pierduta si, respectiv, in adaptarea cinematografica dupa Dale Carnavalului. Iuri ne-a propus si el o lectura proaspata, originala, dar fara prejudecati "estetice" ori inovatii cu orice pret. Cand a repetat piesa, regizorul s-a gandit la parintii lui, oameni obisnuiti, care de o viata asteapta sa li se intample si lor ceva important. De aici, o tonalitate a spectacolului mai mult psihologica decat satirica, agresiv satirica, asa cum ne obisnuisera alte inscenari Caragiale, ce exagerau latura sociala si politica a textului. La noi, povestea lui conu Leonida - interpretat de Victor Rebengiuc - si a consoartei sale, Eufimita, jucata de mine, devine mult mai simpla, fireasca si profund omeneasca. Universal valabila in timp si spatiu. Nu-i acesta scopul artei adevarate?
Opera lui Caragiale, insa - ca si a altor clasici interpretati in ultima jumatate de secol -, a avut de suferit din cauza insistentelor trimiteri la actualitatile vremii. Poate ca transpunerea de azi a lui Conu Leonida e mai putin spectaculoasa ca altele, cu gaguri, desigur, dar izvorand firesc, din situatiile comice ale textului, si nu din efecte ingrosate. Asa a simtit regizorul rus pi