Urgenta unui muzeu de arta contemporana

Inaugurarea Muzeului National de Arta Contemporana – MNAC, evenimentul cultural al anului 2004, va ramine una dintre datele memorabile ale perioadei pe care o traversam.

In vara lui 2001, cind a fost lansat proiectul, trecuse deja un deceniu de libertate postcomunista de-a lungul caruia din ce in ce mai multe voci, mai ales tinere, vorbisera din ce in ce mai insistent despre urgenta infiintarii unui muzeu de arta contemporana in Romania, in Bucuresti, intr-una din marile metropole ale jumatatii noastre de Europa. Exista sistemul de galerii de dinainte, „pastorite“ de Uniunea Artistilor Plastici, incepusera sa apara altele particulare, se mai expuneau lucrari recente si in muzeele „clasice“, intoarse – insa – mai mult catre trecut, erau explorate unele spatii „alternative“, neconventionale, dar se simtea nevoia unei institutii puternice, care sa stocheze masiv si sa etaleze amplu productele creativitatii recente si actuale, sprijinindu-i cautarile, oricit de nastrusnice, oricit de riscante.

Nimeni nu poate sustine in Romania de astazi un asemenea proiect decit statul. Iar statul nu aloca sumele apreciabile de care e nevoie pentru asa ceva fara „vointa politica“. In vara lui 2001, cineva cu suficienta putere de decizie a decis: primul-ministru de atunci (acum la final de mandat), Adrian Nastase, l-a convocat pe Mihai Oroveanu, care, ca director al Oficiului National de Expozitii de Arta – ONDEA si ca director al Artexpo, avea in spate experienta a peste un deceniu de organizare de evenimente de gen, in tara si in strainatate (inclusiv Tirgul de carte Bookarest), si i-a propus demararea proiectului, asigurindu-l ca-l va sprijini pina la concretizare. Spatiul propus pentru viitorul muzeu: o aripa a Palatului Parlamentului.

„Dragoste fata de cultura“?! Mecenat din bani publici? Calcul pol