Directia pentru Protectia Copilului (DPC) este o inepuizabila sursa de probleme pentru organele de control. Pe adresa institutiei au fost trimise mai multe fax-uri, in care conducerea din acea vreme era somata sa returneze aproape 100.000 de euro, bani care nu se justificau in nebunia implementarii a trei proiecte PHARE.
In cazul celor trei proiecte care au avut ca rezultat inchiderea Leaganului si Caminului-Spital de la Sighet si Centrului de la Gardani, s-a primit finantare de la Uniunea Europeana. Dupa terminarea proiectelor a rezultat o cheltuiala suplimentara de 100.000 de euro.
Problema care s-a pus, inca de pe vremea interimatului directorului Augustin Botis, a fost foarte simpla: unde sunt banii? Au intrebat membrii Uniunii Europene, prin Ministerul de Finante. Conducerea DPC s-a chinuit sa dea un raspuns oficial, din care a rezultat ca s-au virat jumatate din bani, iar 50.000 de euro mai raman de rambursat.
Problema este foarte delicata, tocmai de aceea ex-directorul Botis a refuzat, probabil, sa ne dea un raspuns in termenul prevazut de lege la cererea semnata de noi (in baza Legii 544), incalcand prevederile legale.
Fondul problemei
Anul 2001 a marcat inceputul derularii celor trei proiecte PHARE, care vizau restructurarile centrelor amintite anterior, fiecare cuprinzand peste 100 de copii. A fost un triplu parteneriat, intre Consiliul Judetean Maramures (CJ), finantatorii Uniunii Europene si HHC Romania. Valorile totale ale proiectelor au fost de 829.000, 425.000 si 554.000 euro.
Contributia CJ (prin DPC) a fost de 28% din valoarea fiecarui proiect, respectiv pe partea de resurse umane. Adica, CJ a pus la dispozitie personalul de la cele trei unitati care urmau sa fie restructurate, pentru implementarea proiectelor.
