O data la patru ani, tara e in fibrilatii: plebea se infioara de placere, vazand cum drumurile sunt asfaltate peste noapte, cum se intampla alte si alte minuni menite sa dureze nu trei zile, ci pana O data la patru ani, tara e in fibrilatii: plebea se infioara de placere, vazand cum drumurile sunt asfaltate peste noapte, cum se intampla alte si alte minuni menite sa dureze nu trei zile, ci pana la alegeri. Cei pe care arta ii tine treji, ba chiar vii, au partea lor de extaz preelectoral. Spectacole, concerte, expozitii, toate sunt "nasite" de politicienii care exerseaza cu ravna proba de captatio benevolentiae sincron. Duminica seara, la Sala Palatului din Capitala a ajuns un muzician minunat: Trilok Gurtu, numarul unu mondial in ale percutiei de jazz. In vara, la festivalul de profil de la Garana, admiratori veniti de la sute de kilometri departare l-au asteptat zadarnic: greva lucratorilor de pe aeroportul vienez i-a privat de bucuria unei intalniri antologice. Asta dupa ce in 1996 mai experimentasera o dezamagire similara. Parea ca Romania si starul indian nu sunt compatibile. Iata, insa, ca tot politica anuleaza distantele si face ca lucrurile sa redevina posibile. Lansarea candidaturii taranistului Gheorghe Ciuhandu l-a adus pe Gurtu in fata publicului timisorean, dar si a celui din Bucuresti. Gest nobil, perfect inexplicabil: cum se face ca un aparator al valorilor neaose opteaza pentru o vedeta de import? Si, mai ales, cum de a apelat la un muzician de jazz, gen elitist in Romania, in loc sa-si asigure o participare masiva la inaugurarea drumului catre presedintie, printr-un show sustinut de niscaiva interpreti din zona accesibila? In plus, pentru ca paradoxul sa fie desavarsit, evenimentul s-a petrecut intre niste pereti, desi mult mai profitabil ar fi fost ca totul sa se consume in aer liber, unde ar fi avut acces mai multi potentiali alegatori. Pe de alta p