In ultimele doua numere, Observator cultural a publicat – sub semnatura dlui Mihai Mironica – doua foarte interesante interviuri cu doi dintre cei mai interesanti tineri regizori de film: Radu Muntean (in Nr. 243) si Cristi Puiu (in Nr. 244). Amindoua sint „in priza directa“ si fara menajamente fata de establishment-ul cinematografic. Radu Muntean mi s-a parut onest si obiectiv: a spus raspicat citeva lucruri de bun simt pe care altii le spun cu juma’ de gura, pe la colturi, sau nu le spun deloc. Cristi Puiu a vorbit, si el, despre jalea din cinematografia noastra – dar personajul principal a fost Cristi Puiu si cum il afecteaza aceasta jale pe el, Cristi Puiu. „Eu sint un om extraordinar de inteligent“, i-a marturisit acesta interlocutorului, explicind ca „din 1895, de cind a fost inventat cinematograful, noi am ramas niste incepatori. Filmele bune, filmele care prezinta un oarecare interes sint niste accidente. In Romania nu exista cu adevarat o scoala de film sau o cinematografie s…t Din cauza asta sint asa de critic si injur, cum zici tu. Adica imi pare rau nu pentru ca as deranja pe cineva, ci pentru ca criticii nu-si fac datoria si nu amendeaza abaterile.“ (subl.m.)
Cristi Puiu este poate „un om extraordinar de inteligent“, dar nu citeste. Sau, daca citeste, uita: caci este cel putin un caraghioslic (sau o enormitate – tot aia e) sa sustii ca nimeni, dintre criticii romani, „nu-si face datoria si nu amendeaza abaterile“. De la Viorica Bucur la Valerian Sava si de la Andreea Chiriac la Andrei Gorzo, mi se pare ca – tocmai – criticii numai despre asta scriu! (Cit despre selectia filmelor romanesti la Festivalul Transilvania – alta forma de critica, semnata Mihai Chirilov –, ea vorbeste de la sine.) Iar daca Cristi Puiu ar fi citit articolul Despre un Cinematograf care nu exista, aparut in Dilema inca din 1993, sub semnatura mea, ar fi vazut ca acolo
