Doua lifturi exterioare gliseaza incet spre etajele superioare. Prin geamuri perfect transparente se vede cum cablurile negre le trag in sus fara nici un fel de graba, dar si fara zgomot. Intrarea in Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC) indulceste prin sticla transparenta, ce acopera lifturile, contururile Casei Poporului. Dar si prin structurile de otel, modern concepute, vopsite in alb, care insotesc lifturile pe tot parcursul lor.
Arhitectul Adrian Spirescu si consultantii de proiectare Mihai Oroveanu – directorul general al MNAC – si François Pamfil au reusit sa personalizeze exteriorul, creind o adevarata invitatie pentru vizitator, inainte ca el sa paseasca in interiorul sau. Caci sentimentul este ca nu te mai cufunzi in trecutul abracadabrant al megalomaniei ceausiste, ci patrunzi in tarimul viitorului, un spatiu care nu mai are de-a face cu politica, ci un spatiu dedicat cultivarii frumosului. Contururile putin stilizate ale coloanelor si corniselor, modificarea spre alb a culorii zidurilor exterioare si punerea lor, seara, sub reflectoare de asemenea albe creeaza de acum o senzatie de puritate si purificare cu care este invitat amatorul de cultura sa intre in templul artei contemporane. Crearea spatiului de meditatie imediata la cafeneaua de la ultimul etaj, cu o arhitectura pe masura specificului acestei institutii, este o premiera in muzeistica noastra. Pe terasa, si ultima senzatie de ostilitate si distantare dispare: ea are o podea de lemn care incalzeste privirea din prima clipa, interiorul fiind despartit de ferestre exclusiv din sticla. Cafeneaua ne creeaza astfel un spatiu de intimitate, eliberindu-ne de masivitatea artificiala a restului cladirii.
Interiorul a fost complet adaptat nevoilor unui muzeu modern. Vechile stucaturi de prost-gust au fost acoperite cu pereti albi ampli, iar pe jos s-a montat un parchet de l
