Cum ar incepe un film despre viata dumneavoastra?
O persoana, asezata pe un scaun in fata unei mese, privind in gol. Din cind in cind asterne pe o bucata de hirtie niste versuri, sa zicem sapte, doar pentru a taia sase, cincisprezece minute mai tirziu.
Si cum s-ar incheia?
Aceeasi persoana, asezata pe acelasi scaun in fata aceleiasi mese, privind in acelasi gol, asternind pe o bucata de hirtie niste versuri, sa zicem sapte, doar pentru a taia sase cincisprezece minute mai tirziu. Nimeni n-ar privi un astfel de film.
De ce acceptati atit de greu sa fiti intervievata? De ce refuzati sa vorbiti despre viata dumneavoastra?
Biografia unui poet nu e importanta, nu e necesara pentru a-i intelege poemele. Poemele se analizeaza din punctul de vedere al filozofiei si al limbajului folosit, nu al biografiei celui care le-a scris. Cred ca se face prea multa vilva pe seama mea. In plus, si eu, ca marea majoritate a oamenilor, am nevoie de momente de singuratate. Mai ales ca sint o persoana care obisnuieste sa reflecteze la experientele traite. Solitudinea e foarte importanta in ocupatia mea. Consider solitudinea una din sursele inspiratiei.
Ce puteti spune despre inspiratie?
Mi-e greu sa vorbesc despre inspiratie. Nu e usor sa explici cuiva ceva ce nici tu nu intelegi. Cred ca inspiratia nu e doar privilegiul poetilor sau al artistilor in general. Dintotdeauna a existat, exista si va exista un grup privilegiat de oameni pe care inspiratia ii viziteaza. Grupul acesta este format din cei care si-au urmat vocatia, din cei care isi iubesc meseria. Din grup pot face parte doctori, profesori, gradinari, as putea enumera o suta de alte profesii. Munca lor e o aventura continua, o provocare continua, un continuu „nu stiu“ din care se naste inspiratia. Desi le neg poetilor monopolul pe inspiratie, ii plasez totusi intr-un grup select de nor
