În urmă cu ceva ani, fostul disident polonez din vremea comunismului, Adam Michnik, actualul director al ziarului "Gazeta Wyborcza" a publicat un superb eseu despre lumea politică de după căderea comunismului. Titlul acestui eseu Gray is beautiful sugerează faptul că în lumea contemporană nu se mai poate opera cu tradiţionala dihotomie stînga vs. dreapta şi că ideologiile actuale sînt o mixtură între elementele economiei de piaţă capitaliste şi tendinţele de protecţie socială specifice lumii comuniste. Vrem, nu vrem, globalizarea specifică vremii noastre (în cazul Europei Centrale, integrarea în Uniunea Europeană), presupune adoptarea unei linii politice unitare şi coerente care ţine prea puţin seama de identitatea ideologică a partidelor aflate la guvernare.

Constantin Virgil Negoiţă, profesor de informatică al Universităţii Hunter din New York, este cunoscut în mediile ştiinţifice americane şi, mai nou, româneşti, pentru contribuţiile sale în domeniul matematicii fuzzy. În ultimii ani şi-a consolidat în ţară şi o reputaţie de prozator, publicând în medie câte două cărţi pe an, cea mai importantă de pînă acum fiind Vag (Editura Paralela 45, 2003), o aplicaţie a teoriilor sale matematice la nivelul literaturii.

Logica postmodernului este o carte cu o identitate incertă, în logica sistemelor fuzzy. Roman non-fictiv, jurnal camuflat, eseu, studiu de politologie şi/sau istorie, nici una dintre aceste etichete nu ar fi greşită pentru această carte de izbitoare actualitate în care contururile se întrepătrund în permanenţă, planurile se schimbă continuu precum imaginile de pe screensaver-ele computerului, culorile se amestecă fără încetare, fiecare scenă, coerentă în sine, este repede abandonată precum programele televiziunii prin cablu în momentul în care mînuieşti telecomanda şi nu te-ai decis încă pe ce program să te fixezi.

S