Aflu de pe Internet ca homosexualitatea n-ar fi o... un... nu stiu cum sa-i spun, ca pana nu demult i se zicea in fel si chip, ba pacat mortal, ba inversiune contra naturii, iar de la o vreme incoace numai ce-i vezi pe unii vlajgani ca se iau tandru de mana si apar la ofiterul starii civile cu floarea la butoniera si coronita pe cap, sa-i scrie impreuna la catastif. In fine, aflu ca lucrul acela n-ar fi doar un "dat" al speciei umane, intrucat patima "gay" s-a descoperit, intre altele, si intr-o turma de ovine.
Ca filolog cu simtul proprietatii cuvintelor, cred ca e gresit sa se vorbeasca de homosexualitate in cazul mioarelor, drept pentru care propun termenul de berbecosexualitate. In ciuda aspectului sau oarecum neobisnuit, acesta are avantajul de a fi exact ca sens in cazul discutat si perfect adaptat realitatii animale studiate de cercetatorii Universitatii de Medicina si stiinte din Oregon. Observatiile lor par facute cu toata rigoarea academica asteptata de la un astfel de for stiintific, intrucat dau si statistici, din care rezulta ca 8% dintre berbeci pun in evidenta preferinte sexuale pentru alti parteneri masculini din turma, tratand cu vadita raceala sentimentala ovinele de sex opus.
Atractia respectiva, sustin reprezentantii autorizati ai savantilor din Oregon, secondati indeaproape de cei de la Statiunea Experimentala Ovina a Departamentului American al Agriculturii (Dubois, Idaho), este larg raspandita in lumea animala. Nu cum era sa credem noi, restrangand totul la om, intr-un reflex al stravechiului nostru antropocentrism condamnabil, clatinat si el violent de vanturile aspre ale modernitatii.
Daca asa-i natura, pesemne ca n-avem ce-i face si trebuie s-o luam in serios. Asta ar fi sugestia rezultata firesc din asemenea studii. Imi amintesc si de niste pesti care, ca plictisiti de un comportament prea uni
