De curând, H.-R. Patapievici a devenit editorul unei noi reviste, "Idei în dialog". Lansarea pe piaţă s-a bucurat de interesul entuziast al publicului (în doar câteva zile s-au vândut douăsprezece mii de exemplare), de o bună reclamă la televiziune - şi de saluturile abia schiţate ale colegilor din presa culturală scrisă. Deşi revista a circulat în mediile intelectuale, au lipsit atât analizele serioase, cât şi negările violente. Primele s-au manifestat - când s-au manifestat - printr-un ilustrativism searbăd (s-au inşiruit, în ordine alfabetică sau în ordinea din sumar, autori şi titluri), ultimele prin mici mârâieli (nici acelea cu prea multă tragere de inimă). Nici pro-patapievicienii, nici anti-patapievicienii nu ştiu deocamdată ce să spună.

E drept că directorul "Ideilor în dialog" a făcut tot posibilul să-şi alieneze câţiva suporteri de marcă. O sintagmă preluată de la Mircea Cărtărescu, cea referitoare la "maioneza tăiată" a culturii române, folosită cu dezinvoltură, i-a deranjat pe destui oameni de calitate, care-au văzut în afirmaţia tranşantă un atac inelegant la persoană. Evident că H.-R. P. nu se gândea la ei, dar specia creatorului e iritabilă prin excelenţă. Fără un dram de provocare, fără ambiţia de a fi un "descălecător", de ce te-ai mai înhăma însă la exasperanta, frustranta şi plina de rutină meserie de conducător de revistă? Oricine a girat, în aceşti ultimi cincisprezece ani, o publicaţie culturală ştie la ce mă refer.

Cel mai mult m-a surprins cvasi-absenţa referirilor la cel mai important text al revistei. E vorba de manifestul intitulat Calmul discuţiei, seninătatea valorilor, datorat lui H.-R. Patapievici însuşi. "Iată un lucru de neimaginat", mi-am spus. "Un program destul de virulent al unui autor care a fost sancţionat şi pentru articole mai blânde nu primeşte nici un fel de replică. Oare de ce?" Curios, în pa