Petre Pandrea, Turnul de ivoriu, memorii, prefaţă de Ştefan Dimitriu, ediţie îngrijită şi postfaţă de Nadia Marcu-Pandrea, Bucureşti, Ed. Vremea XXI, 2004. 624 pag.

Însemnări din anii 1953-1968, pregătite pentru tipar, cu devotament şi competenţă, de fiica regretatului avocat, publicist şi filosof. Petre Pandrea ni se prezintă din nou ca un scriitor supertalentat, căruia îi reuşesc deopotrivă şi dezvoltările ample, şi miniaturile, şi desfăşurările retorice, ŕ la Victor Hugo, şi naraţiunile pitoreşti, în stilul unui Ion Creangă al secolului douăzeci, şi demonstraţiile de o logică impecabilă, şi jocurile de idei specifice literaturii absurdului. Este vorba însă de un scriitor care are temperament de ziarist. Pentru el scrisul este o reacţie la evenimente.

Petre Pandrea manifestă predilecţie pentru reprezentarea sarcastică a existenţei. Istoria toată i se înfăţişează ca o comedie, ca o comedie neagră, cu neverosimile răsturnări de situaţii, cu personaje groteşti şi cameleonice, cu nedreptăţi strigătoare la cer care cad în derizoriu pentru că tocmai acolo, în cer, nu au absolut nici un ecou. La puţini scriitori români mai găsim un asemenea simţ spontan al absurdului.

Stelian Ţurlea, Relatare despre Harap Alb, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Pro, 2004. 244 pag.

Fermecătoare rescriere, în registru postmodern, a basmului lui Ion Creangă. Pe lângă personajele binecunoscute apare şi un personaj-surpriză, acela care spune povestea:

"Setilă sugea lungit lângă butoi, ca un copil care nu se desparte de ţâţa maică-sii. Flămânzilă cerea mereu mâncare şi cele două slujnicuţe, boccii de-ţi pierea cheful să mai mănânci, nu mai pridideau să care din cămară pâini, cârnaţi, slănină, funii de ceapă şi usturoi, borcane cu murături, toate proviziile hangiului pe un an întreg. Gerilă învârtea în jar fr