Retragerea Spaniei

La 11 martie 2004, cu trei zile inainte de alegerile parlamentare din Spania, teroristi conectati cu fundamentalistii islamici au detonat o cantitate mare de explozivi in trenurile de la Madrid. Aproape 200 de pasageri au fost ucisi si alte sute au fost raniti. Dezaproband covarsitor participarea Spaniei la razboiul din Irak, electoratul spaniol a votat in favoarea opozitiei socialiste. Liderul partidului socialist, Jose Luis Rodriguez, cunoscut ca "Zapatero", promisese in campania electorala ca, in cazul in care autoritatea politica si militara din Irak nu este transferata de la SUA la ONU, el va ordona retragerea trupelor spaniole din Irak. Respectandu-si promisiunea, Zapatero a evacuat prompt militarii spanioli din Irak. Premierul Aznar a fost primul dintre cei trei lideri initiali ai Coalitiei care a fost respins de electorat din cauza implicarii Spaniei intr-un razboi nepopular. In ultimii opt ani, ca lider al unui guvern de dreapta, el a avut curajul sa impuna masuri "nepopulare" de tip capitalist, care au accelerat cresterea economica si au generat o prosperitate fara precedent in Spania. Dar electoratul nu a iertat Partidului Popular si lui Aznar ca au fortat Spania sa participe la invazia Irakului si ca au incercat sa denatureze adevarul in legatura cu identitatea celor responsabili pentru atacurile preelectorale de la Madrid.

In aprilie 2004, Zapatero a reafirmat solidaritatea "Vechii Europe", intalnindu-se cu cancelarul german Gerhard Schroeder si presedintele francez Jacques Chirac. Presa a remarcat faptul ca premierul britanic Tony Blair nu a fost invitat la intalnire. La scurt timp dupa retragerea trupelor spaniole, Nicaragua, Honduras si Republica Dominicana s-au desprins din Coalitie si au parasit Irakul.

Tribulatiile lui Tony Blair

Inainte de invazia Irakului, premierul britanic Tony Blair s-a bucurat