Razboiul fondator

Iluzia se sprijina pe fapte. Niciodata nu le-a venit americanilor atat de greu sa se recunoasca reciproc. Democratul afabil si riguros progresist din New York si sotia republicana si casnica a fermierului din Nebraska nu se cunosc, pentru ca nu se intalnesc, practic, niciodata. Si nu se recunosc pentru ca nu vorbesc o limba comuna, cu exceptia englezei care ii desparte prin accent si lexic. Doua Americi stau si se privesc rezervat sau ostil, din dosul unui zid care nu va fi construit niciodata. Dezertarile sunt admise, dar nimeni nu ia prizonieri neconvertiti. Bruce Springsteen, fiu al porumbului si rockului agrar din care creste Nebraska, a trecut dincolo. Schimband valorile, megastarul a mentinut inutil decorul. Springsteen canta la mitingurile lui Kerry si seamana cu un camionagiu prafuit. Seamana. Culturile s-au rupt si nu mai seamana. Mai nou, ele se intalnesc, o data la 4 ani, pentru a se detesta si rani electoral. Dar grozaviile electorale ale ultimilor 8 ani sunt grozavii doar daca excludem din discutie istoria si asezam in locul ei - singur la judecata - prezentul. In 1960, Kennedy si Nixon au umblat saptamani in sir, tot pana la glezne, in sange de electorat. Dar 1960 e prea departe si memoria generatiilor noi are un compas ingust. Ceva mai la vale, alta amintire nesigura: americanii au purtat un razboi civil cumplit (1862-'65). Dupa aproape 150 de ani, marele macel al discordiei straluceste aproape sacru din vitrina Istoriei Uniunii Americane. Dar etimonul spiritual e inca vizibil si ajunge la noi, coborand treptele marilor momente istorice: 1862, 1960, 2000, 2004. Razboi pentru idei - cand prin mijloace militare, cand prin mijloace politice. Razboi fondator. Marea neintelegere Bush-Kerry nu e un dar isteric al vremurilor noastre. Si nu ruptura e lucrul cu adevarat insemnat al traditiei de polaritate pe care o continua candida