De parcă nu-i ajungeau ale sale, Consiliul Naţional al Audiovizualului trebuie să vegheze şi la respectarea Legii nr. 373/2004 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor. Iar acolo scrie aşa, la articolul 61: "În perioada campaniei electorale, candidaţii şi reprezentanţii partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale sau candidaţii independenţi aflaţi în competiţie au acces la posturile publice şi private de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv la cele prin cablu, numai la emisiunile şi dezbaterile electorale, în condiţiile art. 57, 58 şi 59, în fiecare din zilele de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri". Evident, o întreagă maşinărie hermeneutică s-a pus în mişcare pentru descifrarea şi buna aplicare a profundelor sensuri conţinute de această lege: CNA organizează întîlniri cu directorii de programe radio-TV, emite recomandări şi precizări, ba chiar dă sancţiuni unor posturi care au invitat, în weekend, nişte candidaţi la nişte emisiuni "ne-electorale". Dar CNA-ul e prins la mijloc şi n-are ce face: pur şi simplu trebuie să aplice ceea ce a decis Parlamentul. Iar parlamentarii români au reglementat nu numai alegerile, dar şi felul în care trebuie "redată" campania electorală la radio şi televiziune. Oricum am privi lucrurile, este un amestec în politica editorială. În felul lor specific de a-şi aroga postura de înţelepţi care gîndesc în locul nostru, deputaţii şi senatorii au stabilit că sîmbăta şi duminica n-avem voie să-i vedem la chip şi să-i auzim la glas pe candidaţi. De ce? Nu pricep. Dacă, de exemplu, într-o duminică din timpul campaniei ar avea Naţionala de fotbal un meci, operatorii TV ar trebui să fie atenţi ca nu cumva Anghel Iordănescu, membru PSD, să apară în cadru. La fel cu meciurile unor echipe de club: la Steaua ne putem uita, dar la Becali ba. Ş.a.m.d. Grija aceasta a parlamentarilor faţă de ce şi cît putem ved