Seful statului, primul-ministru, ministrul de externe si ceilalti membri ai cabinetului Nastase au revenit la unul dintre subiectele lor favorite: guvernarea 1996-2000. In primii doi ani dupa ce au (re)venit la putere, si-au justificat nerealizarile prin grafice si statistici incriminatoare la adresa guvernarii de coalitie, iar acum, la bilantul de patru ani, au ramas la acelasi discurs.
Ministrul de externe Mircea Geoana, obligat de PSD sa invete pe de rost lectii despre economie, nu oboseste sa vorbeasca despre privatizarile facute in perioada in care PNL si PD erau la putere, alaturi de domnia sa, care era ambasador al Romaniei in SUA. In perioada 1996-2000, Mircea Geoana nu parea sa se jeneze de liderii liberali sau democrati aflati in fruntea tarii.
De aceea seful diplomatiei romane nu este credibil atunci cind critica guvernarea CDR si cu atit mai putin atunci cind vorbeste despre privatizare sau reforma, desi pentru a fi pertinent in aceste domenii partidul
i-a dat sarcina sa se inscrie la doctorat. Nici Ion Iliescu si nici Adrian Nastase nu sint mai credibili cind critica guvernarea 1996-2000 pentru ca, asa cum chiar primul-ministru recunoaste in cartea de dialoguri cu Alin Teodorescu, partidul sau a “izolat” Romania de lumea civilizata, iar tara “nu a putut concura” in privatizari cu celelalte state foste socialiste.
Candidatul pentru functia de prim-ministru al Aliantei PNL-PD, Calin Popescu-Tariceanu, dar si alti reprezentanti ai Aliantei s-au pierdut adesea in explicatii inutile despre (ne)realizarile guvernelor CDR. In locul justificarilor si dezvinovatirilor care-i arunca in plasa PSD, oamenii Aliantei ar trebui sa vorbeasca despre istoria partidului intemeiat de Ion Iliescu si Adrian Nastase.
Despre mineriadele care au blocat drumul investitorilor straini spre Romania, despre intirzierile in economie si p
