Candidatii la Presedintie se intrec in promisiuni. Promisiuni care n-au de-a face cu cea mai inalta functie in stat. Bine spus, "cea mai inalta", pentru ca "executiva" nu prea este deloc.
Programele candidatilor pentru Cotroceni arata mai degraba a programe de guvernare, decat programe de presedinte.
Curg ofertele celor doisprezece candidati pentru combaterea saraciei, a coruptiei s.a.m.d. Acest lucru se intampla si pentru ca primii trei candidati, Adrian Nastase, Traian Basescu si Corneliu Vadim Tudor, sunt si sefii partidelor pe care le reprezinta in campania electorala si, de voie, de nevoie, acestia prezinta si oferta guvernamentala.
Din aceasta cauza, candidatii la Presedintie se comporta prin declaratii, mesaje, programe ca orice, mai putin ca "viitori presedinti". Mai au sa faca promisiuni in numele parlamentarilor si atunci vor fi locomotiva perfecta. O locomotiva la care sa fie agatate vagoanele guvernamentale, parlamentare si care or mai fi.
Ceea ce se intampla astazi in batalia pentru Presedintie este si o consecinta a mandatelor lui Ion Iliescu. Candidatii de acum fac eforturi, unii chiar disperate, de a nu semana, de a nu fi un presedinte asa cum a fost Ion Iliescu. Ceea ce poate fi si bine, dar si rau.
Pentru ca, asa cum scriam la inceputul articolului, Constitutia nu prea ii lasa sa faca mare lucru, iar, avand in vedere ca Ion Iliescu a fost presedinte unsprezece ani din cei cincisprezece scursi de la Revolutie, nu stim daca populatia vrea ca noul presedinte sa fie prea diferit decat ultimul presedinte.
Ceea ce am observat insa este faptul ca principalii candidati pentru Cotroceni vor sa aiba putere si influenta asupra Executivului in cazul in care Guvernul ar fi format din partidele din partea carora candideaza.
Ar fi foarte grav daca ne-am intoarce la perioada de trista amintire ca
