De cate ori venea in Romania sa-si viziteze familia, petrolistul Stefan Jakob din Viena, austriac originar din Orsova, isi verifica atent portofelul cu acte, sa nu cumva sa-si uite "pasaportul": un portret color al lui Nicolae Ceausescu.
Abil calator prin cenusa imperiului, orsoveanul prinsese metehnele regimului comunist, incercand sa profite de ele in avantajul zecilor de romani care-l asteptau cu cadouri: cafea, lapte praf si ciocolata. Procedura era simpla: cand vamesii romani de la Curtici ii cereau pasaportul la control, Stefan Jakob deschidea portofelul exact la fotografia "Celui mai iubit". Efectul era garantat: cum sa-l intrebe ei ce duce in bagajele burdusite pe strainul care cine stie ce relatii avea cu stabii cei mari de la Bucuresti? Mai ca nu luau pozitia de drepti, parasind precipitati compartimentul.
Un poet bucurestean, vestit in anii 80 pentru betii si alte abateri de la "normele eticii si echitatii", a scapat de zeci de amenzi de circulatie si pentru tulburarea linistii publice aratand "caraliilor" cartea de vizita a aceluiasi celebru secretar general (oferita la o intalnire a lui Ceausescu cu scriitori). Cand vedeau cu ce se legitimeaza rebelul din fata lor, militienii faceau, spasiti, stanga-mprejur, pana cand, afland de tarasenie, Securitatea i-a spart casa poetului si l-a lasat fara dreptunghiul de carton lucios.
Dupa cum ne amintim, o fotografie sau o carte de vizita, precum cele de mai sus, ar fi putut, intr-adevar, in acele vremuri, sa fie mai tari decat iarba fiarelor. Intr-o societate ierarhizata aproape militar, orice semn care sugera o posibila conexiune cu puterea comunista era mai ceva decat un certificat de imunitate fiscala, politica si sociala. Din pacate, si in democratia de tip nou si original, aceasta mentalitate pare a se fi conservat printre romani. Mai sunt destui cei care cred ca, daca apari intr-o fotog
