CULTURA Radu Anton Roman a avut mai multe biblioteci si nu i-a ramas decat una, cea mai importanta. Aceea care a fost asimilata de fiinta sa, in timp, printr-un proces ireversibil, si care l-a transformat in gurmandul de astazi. MIHAELA SUCIU

REDESCOPERIRE. "De cate ori recitesc «Crima si pedeapsa» sau «Idiotul» nu inteleg cum am putut sa le ignor la 16 ani, sa le descopar la 30 si sa le ador la 50"

BIBLIOTECA-SPATIU. Biblioteca lui Radu Anton Roman nu este una compacta, unde sunt adunate tomurile pe care le citesti in fiecare etapa a vietii, care te formeaza si la care te intorci permanent. Practic, sunt mai multe corpuri de biblioteca, in care se regasesc diverse carti, mai mult sau mai putin valoroase, insotite pe raft de obiecte care stau sub semnul kitsch-ului. Recunoaste ca si-ar fi dorit sa aiba o biblioteca asemenea celei a bunicilor, o incapere unde te relaxai, izolandu-te de cotidian, unde iti fumai tigara, iti beai cafeaua in atmosfera intelectuala a cartii. Radu Anton Roman se incadreaza in secolul in care traieste. Astazi, biblioteca are o cu totul alta definitie. Este biblioteca-sala de mese, este biblioteca-dormitor, este biblioteca-obligatie universitara. Fiinta culturala a fiecaruia dintre noi se manifesta in spatiul gurmandului, al studentului, al secretiilor personale.

CULTURA CU IMPRUMUT. Cum s-a nascut apetitul pentru lectura? "A venit o data cu alfabetizarea precoce, datorata mamei mele. Pe la vreo 5-6 ani." Daca la varsta aceea traia in atmosfera basmelor, la 8 ani deja era unul dintre "Cei trei muschetari" ai lui Alexandre Dumas, traia pasiunea marinarilor lui Radu Tudoran din "Toate panzele sus" si aventurile personajelor lui Jules Vernes. Actiunile, viata personajelor il faceau sa-si doreasca de-acolo, din Fagaras, de pe malul Oltului, sa fie un mare navigator. In timp, au venit lecturile de substanta. Micul e