Motto: Orice roman are dreptul
de a fi fictional.
Fara sa fie nevoie sa citesti macar o pagina, iti dai seama ca te afli in fata unei carti despre droguri. Stau in librarie, aproape hipnotizat de coperta. Un Bugs Bunny cu urechi de canabis si priviri de „looney“ (tunes?) rinjeste timp la mine, dezvelindu-si dintii ciobiti. Pe fundal, cercurile concentrice de la Warner Bros, in interiorul carora plutesc fiole si pastile de ecstasy. Mai sus titlul, RealK, care, deocamdata, nu-mi spune nimic. Putin mai sus, numele autorului, Dragos Bucurenci, semnatarul, imi amintesc brusc, acelei „scrisori deschise catre ministrul de externe“ (Geoana, pentru cine nu cunoaste), publicate mai demult in Observator.
Mai tirziu, ajuns acasa, amin debutul lecturii si mai caut pe Google. Dilema imi afiseaza zece articole, Observatorul inca vreo doua cu numele autorului. Pe ultimele le stiu deja. O poezie, S-a dat verde la Sziget, al carei titlu, polisemantic, imi dau seama acum, ramine abscons cititorului profan, si un articol despre un DJ pe nume Democracy.
Incep, in sfirsit. Trec peste prefata lui Florin Iaru, am s-o citesc mai incolo, nu vreau sa ma las influentat de parerile altora. Urmeaza o caligrama à la Apollinaire, sugerind o clepsidra, un copac, o cupa, o veioza, o ciuperca (atomica), o fintina arteziana, toate la un loc si nici una. Nu sint titluri de capitole, acestea apar la sfirsit. Apoi Cuvintul inainte, semnat de Andrei, un consumator inrait, care, sustine el, a impartit cu Dragos „destule fiole, destul material si, spre final, citeva afterhours-uri cind l-a prins si pe el povestea cu pill-urile“. Aflam ca ceea ce urmeaza reprezinta la origine un weblog (si ni se da adresa completa) pe care Dragos l-a tinut pentru o vreme, dupa care, intr-un acces de marinimie (sau indiferenta), „l-a facut cadou“ acestui Andrei.
Meritul publ
