La ce se refera, de fapt, sintagma din titlul articolului? „Satul global“, desigur, reprezinta lumea viitorului. Mai mult sau mai putin indepartat. O lume in care sistemul informational joaca un rol esential. O simpla apasare a tastelor este suficienta pentru a ne aduce in fata ochilor, prin web camera, orice individ de pe mapamond. In acest sat global, oamenii se cunosc atit de bine intre ei, incit orice miscare devine previzibila. Aici, spatiul real se transforma intr-unul virtual, iar notiunea de timp capata alte conotatii. Informatia sterge distantele, comaseaza spatiile, inghesuind continentele, tarile, orasele si satele unele peste altele.
Intr-un astfel de sat poti fi vecin atit cu locatarii blocului in care vietuiesti, cit si cu domnul X din New York sau cu un locuitor al unui sat din Amazonia sau din Tanganica. Singura conditie ramine ca bastinasul din Amazonia sa poata avea acces si el la sistemul informational. Intr-un viitor apropiat, acest lucru s-ar putea sa devina posibil. O data ce Coca-Cola si blugii au patruns in locurile cele mai salbatice, nu vad de ce n-ar patrunde si computerul. In trecut, oglinda si margelele de sticla pe care navigatorii le aduceau in schimbul aurului sau al altor bunuri de pret reprezentau maximum de atractie pentru triburile salbatice. Pentru un ciob spart, indigenii iti dadeau in dar tot ce aveau mai bun in coliba lor saraca: aurul, fiica, nevasta si chiar sufletul. Ii atragea stralucirea, mirajul noului. Dorinta de a intra in contact cu o alta lume, cu zeii coboriti pe corabii din ceruri. Trocul in lumea postmoderna va fi, desigur, mai subtil. Pretul va fi insa uniformizarea si sclavia. Pierderea sufletului. Depersonalizarea. Sclavia omului nou, a carui viata va fi subjugata de computer. In epoca postinformationala, lumea va deveni un fel de cub Rubik, astfel incit, invirtind-o in mina, ai putea-o compune si
