- Diverse - nr. 222 / 10 Noiembrie, 2004 Pastratoare cu sfintenie a folclorului romanesc, in acelasi timp rapsod popular, inimoasa Rafila Moldovan din Idicel Padure avea doar cinci ani cand, la sfarsitul razboiului, isi privea nedumerita mama cum scoate din lada de zestre - ascunsa sub dusumeaua odaii cand soldatii se instalasera in casele satenilor - straiele populare si alte nepretuite comori lucrate cu maini indemanatice, urmand traditia din stramosi. "De atunci am prins mare drag de toate acele lucruri minunate, am invatat sa pretuiesc si mai mult iile din panza tesuta fin si brodate cu dragoste, catrintele tesute si ele in fire alese cu cea mai mare grija si cate si mai cate…". A prins drag de toate obiceiurile satului pe care le vedea renascand pe masura ce ranile lasate de razboi se vindecau si oamenii isi refaceau viata, urmand firul traditiei pe care nici sabia nici focul nu-l pot frange. "Daca pornim de la greu ajungem la usor, daca pornesti de la usor repede dai de greu", marturiseste cu convingere Rafila Moldovan, dand grai celei mai pure ratiuni a oamenilor invatati cu munca din zori pana la lasarea serii, fara a se plange, ci multumind lui Dumnezeu ca au pentru ce trai, pentru lasa pe mai departe buna randuire. Cu maini dibace, dupa ce a devenit mama a patru copii, le-a facut zestre asa cum se cuvine, nu se putea altfel: randuri de costume populare, stergare, paretare, fete de perna - cusute si brodate cu migala - si tot ce mai e de trebuinta in casa, pentru a aminti de obarsii si, in fapt, pentru a continua traiul in stravechile si pline de invataminte datini ale inaintasilor. Iar acum trei ani unul din fiii sai, Mihai, vazand dragostea Rafilei pentru autentic, pentru tot ceea ce de la inceputurile istoriei a evidentiat incontestabila identitate si unitate nationala a neamului romanesc, a ajutat-o sa intemeieze Muzeul "Amintiri din stramosi". Muzeu