Deşi campania electorală a debutat de multişor, în afara abordărilor cu iz de mahala nu e nimic de reţinut. Dacă vulgarităţile emise de Băsescu au măcar pecetea originalităţii (omul e marinar, şi nimic din cele marinăreşti nu-i e străin), obscenităţile lui Năstase exhibă scabroşenia unei femei frumos îmbrăcate care, în mijlocul balului, începe să înjure birjăreşte, arătându-şi părţile îndeobşte ascunse. A te lăuda că eşti băiat de mahala, că ai sudalma şi caftul în sânge şi că, prin urmare, aceste însuşiri te califică să conduci ţara, aruncă asupra României pecetea unor miasme de rău-mirositoare, de coşmar trăit la intensităţi apocaliptice.

Chiar în zilele în care Năstase îl anunţa pe contracandidatul său că "ursul are să ţi-o taie" (şi nu era vorba de raţia de lapte!), în Europa un politician catolic desemnat pentru portofoliul Justiţiei şi Afacerilor Interne ale U.E. e scos din cărţi pentru o afirmaţie cât se poate de vagă: "Eu pot gândi că homosexualitatea este un păcat..." Omul îşi exprima o părere ce consuna cu educaţia sa religioasă, având grijă să precizeze: "Dar asta nu are nici o influenţă asupra politicii mele, atât timp cât nu consider homosexualitatea faptă penală". Ei bine, pentru această frază cariera europeană a lui Rocco Buttiglione a luat sfârşit.

Ştiu că în organismele internaţionale domină, în clipa de faţă, un snobism şi-un fariseim respingătoare, ştiu că prefăcătoria a atins cote incredibile şi că sub umbrela "corectitudinii politice" se comit imense porcării. Dar asta e situaţia - ne îndreptăm şi spre o astfel de Europă, nu doar spre una a mâncării cvasi-gratuite şi a minunatelor autostrăzi. Ce-o fi fost în mintea lui Năstase când s-a avântat prin gropile deşuchelii, mustind de vulgaritate şi de-o abia reprimată violenţă fizică? O fi cunoscând el poporul român mai bine decât ceilalţi contracandidaţi? O fi mizând pe