- Editorial - nr. 223 / 11 Noiembrie, 2004 Casnicia unui cuplu de tineri era pe cale sa se destrame, din cauza incapatanarii sotiei de a-si urma sotul, aflat la munca, in Spania, fie chiar pentru o scurta perioada de timp. "Cum sa-mi parasesc eu tara, sa traiesc printre straini?"_ isi motiva ea demersul, desi aici, in tara, nu o duceau bine deloc, din moment ce, dupa casatorie, locuiau intr-un apartament inchiriat. De fapt, visul lor care i-a dus la o despartire temporara a fost tocmai dorinta de a face bani pentru incropirea unui camin durabil, un apartament. In cele din urma, tanara noastra, care pana la acea vreme a vazut strainatatea doar prin intermediul televizorului, a cedat insistentelor sotului si a acceptat acea deplasare "temporara" (pentru trei luni si nimic mai mult, conditiona ea). Plecarea ei a fost o adevarata tragedie, ea considerand decizia sotului si a familiei sale o obligare la un fel de surghiun. Intr-adevar, tanara noastra a revenit acasa, nu dupa trei luni, ci dupa sase, foarte vesela, dar nu pentru ca a ajuns din nou pe pamantul natal, ci pentru a-si duce copilul si cu intentia declarata de a se stabili definitiv in Spania. In mintea ei se nascuse deja proiectul unei case cu gradina si piscina, nu in Romania, ci undeva, intr-un loc linistit si placut, pe langa Sevilla. O asemenea veste se digera cam greu, si te intrebi cu mahnire de unde aceasta intorsatura in mintea si in sufletul unui tanar, care, daca nu i s-ar fi oferit aceasta ocazie, ar fi ramas pentru totdeauna pe pamantul natal? Din pacate, insa, asemenea situatii nu sunt singulare. Majoritatea covarsitoare a celor care pleaca, fie la studii, fie la munca, traiesc aceasta ciudata metamorfoza. Adica, zic una, si apoi fac alta. Dupa ce vad diferenta dintre traiul si ambianta de acolo si traiul si ambianta de aici, nu rezista tentatiei. Uita de toate: de frati si de surori, de par