ISTORIA COMUNISMULUI Dupa revolutia din februarie 1917, in Romania s-a nascut speranta intr-o Rusie care va trece la democratia de tip apusean. Dupa numai cateva luni, in octombrie, a venit randul deziluziilor. CONTINUARE O epoca a infrangerilor si a sperantelor "Orasul lui Petru cel Mare a trecut din mana in mana, ca un obiect de vanzare disputat de cumparatorul cu punga cea mai groasa", scria Ion Minulescu. Era o aluzie la faptul ca revolutia inceputa la Petrograd in februarie 1917 va fi confiscata de bolsevici in octombrie. Pentru Romania incepea o perioada dificila. "Biata, mica Romanie, prinsa in capcana" CRISTINA DIAC

INCERTITUDINE. Dezordinile provocate de soldatii rusi aflati la Iasi si dificultatea de a prevedea evenimentele au semanat panica in oras La sfarsitul lui februarie 1917, participantii la un miting organizat la Petrograd cu ocazia zilei femeii protestau fata de lipsa painii. Era inceputul a ceea ce ulterior a ramas in istorie ca Revolutia din Februarie. La inceputul lui martie, tarul Nicolae al II-lea si-a semnat abdicarea. In traditia politica a Rusiei, tarul reprezenta capul statului: cumula toate atributele autoritatii, i se datora ascultare din partea intregului aparat functionaresc si din partea armatei. In ochii populatiei, tarul personifica statul insusi.

Afacerile statului urmau sa fie gestionate de un Guvern provizoriu, pana la alegerea unei Adunari Constituante. Noua putere si-a propus sa organizeze alegerile pentru Constituanta pe baza votului universal, sa desfiinteze institutiile politienesti ale regimului tarist, sa organizeze noi alegeri pentru organele de guvernare locale. Parea ca noii conducatori ai Rusiei erau ferm decisi sa inscrie Rusia pe drumul spre o democratie de tip occidental.

PRAGMATISM. Oamenii politici cantareau noua situatie prin prisma implicatiilor pe care schimbarile din Rusi